Conform Sinaxarului Vinerii din cadrul Saptamanii Luminate, Biserica lui Hristos „praznuieste sfintirea bisericii Preasfintei stapanei noastre si Maicii a lui Dumnezeu, a Izvorului celui de Viata purtator”. De asemenea, „se face si pomenirea minunilor celor mai presus de fire, care s-au savarsit de catre Maica lui Dumnezeu in acest sfant locas”:
„Biserica aceasta si-a luat inceputul de la imparatul Leon cel Mare, care se mai numea si Machelie. Caci fiind acela om bun si preabland, mai inainte de a se sui pe tronul imparatiei, pe cand se numara inca intre oamenii obisnuiti, umbland prin locurile acelea, a dat peste un orb ratacit si l-a luat de mana ca sa-l calauzeasca. Si ajungand aproape de locul unde s-a ridicat mai tarziu biserica, orbul a fost cuprins de o sete arzatoare si l-a rugat pe Leon sa-i dea apa ca sa-si astampere setea. Iar Leon, patrunzand in desisul din apropiere, cauta apa; caci pe atunci locul acela era acoperit cu tot felul de arbori si desisuri de verdeata cresteau pe el. Si negasind acolo apa s-a intors intristat. Dar pe cand se intorcea, a auzit glas de sus, care i-a zis: «Nu e nevoie sa te ostenesti, Leone, caci apa este aproape!» Dar intorcandu-se din nou, Leon cauta. Si ostenindu-se iarasi mult, din nou a auzit glasul acela, care i-a zis: «Patrunde, Leone imparate, mai adanc in padurea aceasta si luand cu mainile apa tulbure, potoleste setea orbului si apoi unge cu ea ochii lui cei intunecati; si vei cunoaste de indata cine sunt Eu, Care salasluiesc aici de multa vreme». A facut deci Leon precum ii spusese glasul si indata orbul a inceput sa vada. Si ajungand Leon imparat, potrivit proorociei Maicii Domnului, a zidit langa acel izvor, cu multa cheltuiala, biserica ce se vede si astazi.
Minuni nenumarate s-au facut in acea biserica. Dupa oarecare trecere de vreme si Justinian, marele imparat al romanilor, care suferea de o boala grea, a dobandit aici vindecare; multumind pentru aceasta Maicii Cuvantului, a ridicat o biserica si mai mare, care insa, crapandu-se de cutremure, a fost rezidita in cele din urma de catre imparatul Vasile Macedoneanul si de fiul sau, Leon Inteleptul. Pe vremea lor, izvorul de aici a savarsit numeroase minuni: a vindecat multe boli si a tamaduit nenumarate feluri de rani, molime si alte suferinte. A inviat izvorul acesta si un mort; acesta era din Tesalia si plecand el cu corabia spre izvor, s-a savarsit pe cale. Cand era sa moara si isi dadea duhul, a rugat pe corabieri sa-l duca de acolo la biserica Izvorului si sa-l ingroape, dupa ce vor turna peste dansul trei ciuturi de apa. Ei au facut asa, iar mortul, fiind stropit cu apa, a inviat.
Dupa multa trecere de vreme, cand sta sa cada acea mare biserica, aratandu-se Nascatoarea de Dumnezeu a sprijinit-o pana ce multimea dinauntru a iesit afara.
Apa aceea, cand a fost bauta, a alungat multi demoni si a liberat pe cei legati din temnite. Pe imparatul Leon Inteleptul l-a vindecat de piatra la rinichi si a potolit frigurile foarte cumplite ale sotiei lui, Teofana; si pe fratele lui, Stefan patriarhul, l-a izbavit de oftica si pe patriarhul Ioan al Ierusalimului l-a vindecat de surzenie. Pe marele dregator Tarasie l-a vindecat de niste friguri preacumplite, ca si pe maica lui, Maghistrisa, iar pe fiul sau, Stelian, l-a tamaduit de o boala de rinichi. Pe o femeie cu numele de Schizina a izbavit-o de o boala de stomac. Iar imparatul Roman Lecapenul s-a tamaduit cu apa de la acest izvor de o boala de stomac; la fel si sotia lui. In Haldeea, Maica Domnului a vindecat pe calugarul Peperin si pe ucenicul lui, la rugaciunea lor; la fel si pe calugarul Matei si pe Meletie, care fusesera parati imparatului. A mai vindecat si pe niste inalti dregatori si pe multi altii, pe care cine i-ar mai putea spune?
Ce limba ar putea istorisi cate minuni a facut apa aceasta si cate continua sa faca pana astazi? Mai multe decat picaturile de ploaie si decat multimea stelelor si a frunzelor sunt minunile care se savarsesc acolo si in zilele noastre. Caci a vindecat, mai presus de fire, ulcerul si cangrena, perforatiile si abcesele aducatoare de moarte, carbunele (buba neagra) si lepra si pelagra. A mai vindecat apoi si alte boli de femei si boli ale sufletului, lacrimarea ochilor si albeata si scaderea vederii. Inca a mai vindecat de boala hidropicei pe Ioan Varanga, iar pe un alt Varanga l-a tamaduit de buba cea rea. Si pe ieromonahul Marcu l-a scapat de boala pojarului si pe calugarul Macarie de sufocarea (astmul) care-l chinuia de cincisprezece ani si totodata de piatra la rinichi. Si alte foarte multe, pe care este cu neputinta sa le enumeram in cuvantul acesta, pe care le-a savarsit si le savarseste fara incetare apa izvorului aceluia.
Pentru rugaciunile Maicii Tale, Hristoase Dumnezeule, miluieste-ne pe noi. Amin.”
