Intrând în Postul Mare, ne adunăm toată energia spre rugăciune și faptă creștinească: să ne cenzurăm și gândul, și cuvântul. Zadarnic ne-am abține de la bucatele de dulce, dacă dușmănim în suflet și ocărâm în stânga și în dreapta! Aceasta este marea provocare: să ne ținem în frâu firea iureșă, omenească, și să înălțăm gândul bun spre Domnul, spre folosul celor vii și al celor adormiți. Pe aceștia din urmă îi putem ajuta acum printr-o rugăciune specială: sărindarul.
Sărindarul din Postul Paștelui este rugăciunea noastră, a celor vii, pentru sufletele dragi nouă plecate din trup. Rugăciune cu nădejdea că Bunul Dumnezeu îi va sălășlui, până la Obşteasca Judecată, la dreapta în Împărăţia Sa. Sufletele plecare din trup la Domnul nu mai pot face nimic pentru mântuirea lor, pot însă să se roage pentru noi, cei rămași în urmă, aici, în trup. Iar noi le putem întoarce serviciul, rugându-ne pentru iertarea păcatelor lor. Reciproc avantajos, dacă noi, cei de aici, le onorăm memoria așa cum se cuvine.
Și cum se cuvine?
Sensul și sorocul sărindarului
În limba greacă, ”sărindar” înseamnă un grup de patruzeci. În limba slavonă înseamnă ”soroc”. Numele răsposaților pe care le trecem în sărindar sunt pomenite, așadar, timp de patruzeci de zile sau patruzeci de liturghii, începând cu Sâmbăta Marelui Mucenic Teodor Tiron – prima sâmbătă din Postul Mare - și terminând cu sâmbăta lui Lazăr, dinaintea Duminicii Floriilor. Se spune că în Sâmbăta lui Lazăr se face dezlegarea sărindarelor.
În sâmbetele din Postul Mare – din 16 martie, până în 20 aprilie în 2019 – Biserica face pomenire specială pentru adormiți, săvârșind Sfânta Liturghie și Parastasul.
Instrucțiuni de folosire
Sărindarul se completează cu numele adormiților din familie și se dă preotului la Ușa Diaconească a Sfântului Altar în ultima duminică din Săptămâna Brânzei (anul acesta – a doua zi după Cei patruzeci de Mucenici, prăznuiți sâmbătă). Afară, la pangar, se aprind 40 de lumânări, iar la ușa Altarului se dau, o dată cu sărindarul, tot atâtea lumânări câte sâmbete se numără în Postul Mare: șase sâmbete, șase lumânări.
În principiu, în toate aceste sâmbete se aduce colivă spre a fi sfințită la slujba Sfintei Liturghii și a Parastasului. Creștinii care nu pot îndeplini acest ritual au însă posibilitatea să aducă un borcan cu grâu sau arpacaș, pe care îl dau la Sfântul Altar împreună cu sărindarul. Cu acest grâu (arpacaș) se pregătește coliva ce va fi adusă la biserică în Sâmbăta lui Lazăr – sâmbăta dezlegării sărindarelor -, împreună cu alte daruri ce vor fi împărțite spre milostenie. Sâmbăta lui Lazăr este sorocul pe care este obligatoriu să îl respecți, dacă vrei cu adevărat să cinstești memoria celor plecați la Domnul și să-i ajuți în speranța că vor trece pragul în Lumină.
Ruga dulce mult aduce
Ce am mai putea face pentru sufletele celor dragi plecați dintre noi? Să ne rugăm Domnului Înaltul Bunul, Domnul Milă și Lumină curat, sincer, aducând adică și gândul, și inima în rugăciune; să participăm la slujbele rânduite în Postul Mare și în special la cele din zilele de sâmbătă, dedicate lor, culminând cu ziua dezlegării sărindarelor; să gândim și să făptuim creștinește în toate zilele din Post. Și în toate zilele vieții noastre! Cea mai marea provocare, nu-i așa?
Articol de Gabriela Boceanu
