Anul acesta, Postul Paştelui începe luni 11 martie, în prima zi după Duminica Izgonirii lui Adam din Rai şi după Lăsatul secului de brânză.
Adresându-Se protopărinţilor noştri Adam şi Eva, Dumnezeu a poruncit: „Adame, din toţi pomii raiului ai să mănânci, iar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci!”. Aşadar postul începe cu porunca cea dintâi a Lui Dumnezeu de a interzice oamenilor consumul unor alimente.
Adam a regretat amarnic nesupunerea faţă de porunca Creatorului şi plânsul lui este consemnat în Biblie. În disperarea lui, Adam îl roagă pe bunul Dumnezeu să-i ierte păcatul nesupunerii şi este convins că „Pentru că n-am postit, am ieşit din rai şi am fost izgoniţi afară. Să postim, ca iarăşi să intrăm în rai!” (Hexaimeron, 4).
Semnificaţia acestor vorbe este consemnată în Biblie când se explică cât de mare importanţă are postul pentru mântuirea sufletului.
Acest post este cel mai lung şi mai aspru post al Bisericii Ortodoxe şi din acest motiv este numit Postul Mare, dar şi Paresimi.
Este bine să subliniem că durata de 40 de zile aminteşte de „postul celor 40 de zile ţinute de Domnul nostru Iisus Hristos înainte de începerea activităţii Sale mesianice”, aşa cum menţionează evanghelistul Luca. Avea menirea de a-i pregăti pe credincioşii ce urmau să primească botezul în noaptea Învierii.
Duminica iertării
Evanghelistul Matei consemnează „Predica de pe munte” a Mântuitorului, socotită cea mai puternică predică rostită vreodată, Legea de aur a Evangheliei. Cuvintele Mântuitorului au o influenţă profundă asupra credincioşilor până în zilele noastre: „ Dacă veţi ierta oamenilor greşelile lor, va ierta şi vouă Tatăl vostru Cel ceresc; iar dacă nu veţi ierta oamenilor greşelile lor, nici Tatăl vostru nu vă va ierta greşelile voastre. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi întunecă feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă: şi-au luat plata lor. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală, ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău, Care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie. Nu vă adunaţi comori pe pământ, unde molia şi rugina le strică şi unde furii le sapă şi le fură, ci adunaţi-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică şi unde furii nu le sapă şi nu le fură. Căci unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.”
Învăţăturile lui Iisus din această predică cuprind îndemnuri la iertarea de păcate a semenilor noştri, aşa cum şi Dumnezeu iartă păcatele noastre. Făţărnicia şi adunarea de comori pământene nu sunt plăcute Domnului, comorile trebuie să fie în sufletele noastre, atunci când postim. Cu acelaşi prilej, Mântuitorul a rostit pentru prima dată rugăciunea domnească, “Tatăl nostru” şi “Fericirile”.
Într-o predică despre postul Paştelui, Părintele Ilie Cleopa menţionează că „Postul adevărat este cel duhovnicesc, însoţit de rugăciune şi fapte de milostenie. Postul nu este doar abţinerea de la mâncăruri de origine animală, ci şi păzirea curăţeniei trupeşti şi sufleteşti. Când postim de bucate, să postească şi limba, să nu vorbească de rău, să nu spună glume, să nu cânte cântece lumeşti, să nu săvârşească desfrâuri şi răutăţi. Să postească şi ochiul, să nu privească la fărădelegi. Să postească urechea de la cântări şi de la petreceri.”
Postul nu trebuie să fie un motiv de fală în faţa semenilor, ci trebuie să fie ţinut cu discreţie, cu inima curată şi sufletul plin de iubire pentru Dumnezeu. Astfel, sporim iubirea Lui Dumnezeu pentru noi, primim ascultarea şi împlinirea rugăciunilor noastre.
Sfinţii părinţi despre post
„Postul, zice Sfântul Isaac Sirul, este calea sfântă a Lui Dumnezeu şi temelie a toată virtutea. Este cununa pentru cei ce se înfrânează, frumuseţe a fecioriei şi a sfinţeniei, maica rugăciunii, înainte mergătorul tuturor faptelor bune...”. (Cuvântul 85).
„Postul si înfrânarea, zic Părinţii Patericului, sunt bogăţia sufletului“, iar Sfântul Ioan Scărarul zice: “Postul este luminare a sufletului, pază a minţii, sănătate a trupului, iertare a păcatelor, uşă şi desfătare a Raiului”. (Treapta 14)
Mantuitorul însuşi ne spune în Sfânta Evanghelie, că postul este arma nebiruită împotriva dracilor (Marcu 9, 29). Cântarea bisericească din Postul Mare zice: „Bântuielile dracilor nu îndrăznesc asupra celui ce posteşte, iar îngerii stau mai aproape de cei ce se curăţesc cu postul“. (Triod)
Rugăciunea este oxigenul vieţii sufleteşti. Aşa cum trupul moare fără oxigen, tot aşa şi sufletul nu poate trăi fără rugăciune. Sfinţii Părinţi numesc rugăciunea „înălţarea minţii către Dumnezeu“, „convorbire cu Dumnezeu“. Dar cine nu ştie că omul îngreuiat cu mâncare şi băutură nu are mintea sprintenă nici pentru cele pământeşti, cu atât mai puţin pentru înălţarea către Dumnezeu în rugăciune. În timp ce mintea celui uşurat cu înfrânare şi post este sprintenă şi se înalţă uşor pe aripile rugăciunii. Rugăciunea şi postul sunt strâns legate împreună.
Pocăinţa, spun Sfinţii Părinţi, este cea mai înaltă dintre virtuţi, o lucrare continuă şi permanentă a sufletului, în drumul lui spre raiul cel veşnic. Pocăinţa este atât de legată cu postul încât se confundă cu acesta. Este de neconceput pocainţă fără post.
Milostenia şi smerenia sunt alte două virtuţi, care folosind postul, curăţă omul de toate patimile. Aşa cum spune Sfântul Isaac Şirul, “ Unde odrăsleşte smerenia, acolo izvorăşte Slava lui Dumnezeu.”… “Smerenia este haina lui Dumnezeu. Căci, Cuvântul Întrupându-Se, pe ea a îmbrăcat-o şi prin ea ne-a vorbit noua, în trupul nostru.”…
“Postul este temelia a toată virtutea” conchide Sfântul Isaac Şirul
Exerciţiul postirii, care este uneori anevoios, ne-a fost dăruit ca să ne cunoaştem limitele şi în felul acesta să-L putem cunoaşte pe Dumnezeu.
Celor care se tem că postul le va slăbi puterile, prin lipsa mâncărurilor de origine animală şi se roagă duhovnicului să le dea dezlegare, Sf.Vasile cel Mare le spune că: „Bucatele cele grase şi bucatele cele de multe feluri, neputând să le mistuie stomacul, multe boale au adus în lume. Iar înfrânării şi postului pururea îi urmează sănătatea. Căci, nu există doctorie mai mare pentru trup ca postul.”
Sf.Vasile cel Mare îi sfătuieşte pe credincioşi să ţină postul cu măsură, după puterea trupului, mai ales pe cei care au probleme de sănătate şi indicaţia medicilor (cu frică de Dumnezeu) de a păstra o anumită dietă. Acestora nu li se consideră păcat consumarea mâncării de dulce.
Durata postului Sf. Paşti
În primele secole, unele persoane posteau doar în Vinerea Patimilor, altele două zile înainte de Paşti, alţii o săptămână, în vreme ce unii posteau opt săptămâni.
La sfârşitul secolului al III-lea, Postul Paştelui era împărţit în Postul Prepascal, numit şi Postul Paresimilor, care ţinea până în Duminica Floriilor şi Postul Paştilor, numit Postul Pascal, care ţinea o săptămână, între Florii şi Învierea Domnului. După primul Sinod ecumenic de la Niceea (din anul 325), Biserica de Răsărit a stabilit ca durata Postului să fie de şapte săptămâni şi s-a păstrat până în zilele noastre.
Cum se posteşte
Conform tradiţiei, stabilite de-a lungul timpului de Biserica ortodoxă, se posteşte astfel:
- În primele două zile, din prima săptămână a postului, se recomandă ajunare până seara, când se va putea mânca puţină pâine şi se va bea apă. Acelaşi post aspru este recomandat şi în primele trei zile (luni, marţi, miercuri) şi în ultimile două zile (vineri şi sâmbătă) din Săptămâna Patimilor.
- În restul postului, în primele cinci zile din săptămână (de luni până vineri, inclusiv) se mănâncă o singură dată pe zi (seara), iar sâmbăta şi duminica, se mănâncă două mese pe zi, cu legume fierte stropite cu puţin ulei şi se bea puţin vin.
- Se admite dezlegare la ulei şi puţin vin, în următoarele sărbători (indiferent în ce zi ar cădea ele), Sfinţii 40 de mucenici (9 martie), Joia Canonului celui mare, înainte-serbarea şi după-serbarea Buneivestiri (24 si 26 martie), precum şi în ziua Sfântului Gheorghe (23 aprilie), iar după unii şi in Joia Patimilor. La praznicul Buneivestiri (24-26 martie), în ziua Sfântului Gheorghe şi în Duminica Floriilor se dezleagă şi la peşte. Anul acesta, Sf Sinod a hotărât ca slujba Sf. Mare Mc Gheorghe să se săvârşească, a doua zi de Paşti.
Sf. Liturghie în Postul Sfintelor Paşti
În perioada postului, Sf Liturghie se săvârşeşte numai sâmbăta şi duminica. În celelalte zile, (cu excepţia zilelor aliturgice) se oficiază Liturghia Darurilor mai înainte sfinţite, pentru a da prilej credincioşilor să se împărtăşească şi în cursul săptămânii. Sfintele Daruri sunt însă sfinţite la Liturghia oficiată duminica şi păstrate pe Sfânta Masă pentru a fi oferite credincioşilor la împărtăşire. În zilele de rând din Postul Mare, se ajunează până la apusul soarelui, iar împărtăşirea se face seara după Vecernie.
Obiceiuri populare legate de Postul Paştelui
- În gospodăriile săteşti, prima zi din post este numită “spolocanie”, ceea ce se traduce prin purificarea prin apă şi foc a tuturor vaselor de gătit, pentru a îndepărta urmele de grăsime. Se spune că acest obicei fereşte gospodăria de rozătoare, iar covoarele şi hainele sunt protejate de molii.
- În ziua de spolocanie se umple borşul care va fi folosit la prepararea mâncărurilor în timpul postului. Dar aici sunt câteva condiţii care trebuie respectate cu stricteţe: spolocania sa nu cadă într-o zi de miercuri, vineri sau sâmbătă (când se pomenesc morţii); femeia trebuie să fie curată; în sat nu trebuie să fie nici un om decedat.
- Femeile nu au voie să coase sau să ţese.
- Toată săptămâna nu se mănâncă boabe (este valabil şi pentru Săptămâna Patimilor) pentru a fi ferit de apariţia bubelor în zona capului.
- În această primă săptămână din Post se recomandă să se mănânce urzici. Se spune că dacă mănânci urzici de şapte ori în post, e ca şi cum “ai luat împărtăşanie”.
- În Joia Mare, se coc cozonacii şi pasca. Se înroşesc ouăle.
- În Vinerea Mare, oamenii merg la biserică pentru spovedit şi împărtăşit. Tinerii se scaldă, în zorii zilei, într-o apă curgătoare pentru a se purifica şi a-şi fortifica trupul. În după amiaza zilei oamenii trec pe sub Sfântul Epitaf. Se spune că ţin cont după cine trec pe sub Epitaf. Dacă este un bătrân, îi poate lua bătrâneţile, dacă este un om bolnav îi poate lua bolile etc. În unele locuri, este ziua în care se sacrifică mieii, pentru a aminti de răstignirea “mielului Iisus”.
- În Sâmbăta Mare, se prepară bucatele pentru masa de Paşte şi se pregăteşte coşul pentru biserică, cu ofrande pentru slujba de pomenire a morţilor.
- În dimineaţa primei zile de Paşte, oamenii se spală pe faţă cu apă dintr-un vas în care s-a pus un ou roşu şi un ban de argint, sau un inel de aur. Obiectul de metal nobil aduce puritate, nobleţe, putere, iar oul roşu, prin culoarea sa, va da roşeaţa din obraji, ceea ce se traduce prin sănătate şi frumuseţe,
- La masa din prima zi de Paşte, ouăle se ciocnesc doar în vârf, amintind de prăbuşirea pietrei de la intrarea în mormântul lui Iisus.
- A doua şi a treia zi, se iese la iarbă verde.
În încheiere, vom consemna îndemnul Pr. Conf. Univ. Dr. Constantin Necula: “Faceţi si voi ostenelile pocăinţei: iubiţi întristările, uscaţi-vă trupurile voastre, smeriţi-vă şi iubiţi pe vrăjmaşi, ca Duhul Sfânt să se sălăşluiască întru voi, şi atunci veţi cunoaşte şi veţi afla Împărăţia cerurilor.”
Articol de Livia Şandru
